Buna dimineata!

Argument: Pentru ca orice dimineata trebuie sa inceapa, inspirat, cu o cafea spectaculoasa suni un prieten bun, sau frate, si il rogi sa iti pregateasca o cana fierbinte de bautura magica, cu lapte pufos. Nu poate fi decat o zi excelenta cand incepe asa!

Dulce de lapte cu capsuni

Argument: Duminica fara desert? Voi ati auzit? Noi nu...Luna mai fara capsuni? Dar bucatarie fara experimente? Si pentru ca de curand am primit cateva cutii-conserva cu crema de lapte condensat, am zis ca trebuie sa incercam si noi aceasta "confiture de lait", despre care am tot citit pe blogurile culinare pariziene, iar curiozitatea a intrecut ratiunea riscului de a face gaura in tavan... Dar nu a fost cazul, caci mai simplu nu se poate... Iar pe voi va lasam sa va imaginati cum am cules noi capsuni ;)

Echipament: 

• o oala mare cu capac 
• 3-4 cutii de crema de lapte condensat (primit e cel mai bun, multumesc R. :*)
• borcane curate si uscate bine
• capsuni romanesti
• cateva cuisoare
• muuuulta rabdare

Experimentul: Cum am precizat, totul e super-mega-simplu. In oala mare se aseaza cutiile de lapte condensat, se toarna apa rece cat sa treaca peste ele, se acopera cu un capac si se pune totul la fiert, dar la foc mic, pentru vreo 1...2...3 ore. Da, 3 ore, ca sa iasa dulceata tare tare buna, timp in care poti sa si meditezi daca vrei, sa citesti o carte buna sau sa culegi capsuni :)) Apoi stingi focul, scoti cutiile din apa si le lasi la racit. Cand s-au racit, se desfac cutiile cu grija: daca au cheita e usor, daca nu se merge pe varianta traditionala, cu un cutit cu lama tare, cum am facut eu, sau cu desfacatorul de conserve. Se amesteca cu o ligurita pentru a se omogeniza si se goleste continutul in borcanele. Bineinteles ca a trebuit si sa degustam minunea de culoarea caramelului, dar nu oricum, ci acompaniata de capsuni indraznete si cuisoare orientale...
In concluzie, experimentul a fost un real succes si ne-am pricopsit si cu un desert delicios. Tavanul a ramas la locul lui, noi inca ne batem de la capsuni...

Ciorba de perisoare (principii mostenite)

Argument: ''Azi e foarte frig...si ne-am gandit sa scoatem niste paine calda si aromata din cuptor, sa se incalzeasca si trupul si sufletul deopotriva... ''
...Si ce se potriveste mai bine cu o paine buna, daca nu o ciorba pregatita in multiple scopuri: consacrarea zilei de duminica, dezmortirea mohorelii de afara si crearea unei veritabile companii painicilor mai sus mentionate. Aceasta ciorba este una ce intruchipeaza principii mostenite, dar se evidentiaza prin vioiciunea personalitatii dobandite adaugand arome noi, rezultatul fiind o compozitie ce nu s-a mai realizat.

Esente:

• 500 g carne tocata (libertate de a alege felul)
• 1 ceasca de orez basmati 
• 1 ou
• 1/2 lingurita enibahar
• 1/3 lingurita nucsoara
• 1/2 lingurita boia de ardei rosu
• 1/2 lingurita piper
• 3 morcovi medii
• 2 tulpini de telina (lungime 20 cm)
• 1 gulie mica
• 1 foaie de dafin
• 2 frunze leustean
• 1 legatura frunze de patrunjel verde
• 1/2 lingurita tarhon uscat
• 1 bucata peperoncino uscat si taiat marunt
• sare (dupa gust)
• necesar, dar optional (pentru ca nu toata lumea detine) - 2 linguri amestec de legume (in cazul nostru, facut de mama  - contine sare, ardei rosu, ardei verde, morcovi, telina-radacina si frunze, patrunjel-radacina si frunze , toate date prin masina de tocat carne)
• optional - se poate servi cu smantana

Alchimia: Fara o poveste captivanta si fara detalii de culise de data aceasta, caci ne grabim sa cream ciorba instauratoare de...(aici va rog sa va imaginati continuarea,  in functie de senzatiile ce va domina...)va dezvaluim procesul creator.
Astfel...in cei 3 litri de apa necesari licorii, se adauga rondelele de morcov, cuburile de gulie, bastonasele de telina (6 cm), foaia de dafin, frunzele de leustean, amestecul de legume. Se pune totul la foc. Apoi, intr-un castron, se aduc impreuna carnea, orezul (clatit cu apa), oul si se condimenteaza cu enibaharul, nucsoara, boiaua, sarea si  piperul. Compozitia bine omogenizata, se va modela in mici rotocoale, nimfe ale perisoarelor.
Dupa 15 minute, timp in care legumele au inceput sa fiarba, se adauga si rotocoalele de carne, impreuna cu micul peperoncino. Ciorba va fi gata, atunci cand toate elementele si-au inmuiat strarea de spirit si au acceptat sa convietuiasca in armonie (timp de cunoastere aproximativ 45 minute). Ultimul cuvant va fi spus la unison de patrunjel si de tarhon, ierburi adaugate in ultimele 2 minute ale metamorfozei.
Misterul a fost dezvaluit, seara de duminica apostrofata...

Painici aromate, aromate, aromate...

Argument: Azi e foarte frig...si ne-am gandit sa scoatem niste paine calda si aromata din cuptor, sa se incalzeasca si trupul si sufletul deopotriva...Zis si facut!

 

Aromaterapia:

• 350 gr. faina alba si pufoasa
• 150 gr. tarate de grau 
• 12 gr. drojdie proaspata
• 300 ml. apa calduta
• 3 linguri ulei de masline extravirgin
• 1 lingurita de sare in bucate
• 1 lingurita de zahar, pentru dulceata
• flori in par: seminte de in, seminte de floarea soarelui si fulgi de secara (cam 2 lingurite din fiecare)
• parfum: 3 lingurite de busuioc uscat

Tratamentul: Dupa o cana fierbinte de ceai, am trecut la treaba. O treaba nici prea grea, nici prea usoara, dar numai buna de o duminica ploioasa si friguroasa, sunteti de acord, nu? ;) Dar gata cu vorbaria, ca facem paguba... Haideti fetelor, la treaba! Eu am amestecat drojdia cu zaharul si un pic de apa calduta, pana s-a lichefiat totul, apoi am lasat-o sa se odihneasca un pic la caldura. Intre timp, Cristina a asternut, intr-un castron mai mare, faina alba, taratele si sarea, apoi semintele de in, fulgii de secara si semintele de floarea soarelui (pacat ca nu e soare, cred ca erau mai fericite). Pentru suflet, Stefania a parfumat amestecul cu busuioc, apoi m-au lasat pe mine la framantat, o activitate care chiar pune sangele in miscare :) Am adaugat drojdia cea neastamparata peste fainile infrigurate si am inceput sa framant, cu apa calda, pana am obtinut un aluat potrivit de moale, dar nu lipicios. La final am aromat totul cu uleiul de masline. Obositi, si eu si aluatul, ne-am odihnit cam o ora. Eu cu ceai, el infofolit la caldura. In tot acest ragaz, a venit si Dana, asa ca am lasat-o pe ea sa rupa aluatul, sa-l imparta si sa il modeleze dupa plac. Rezultatul: 6 painici rotunde, intr-o tava tapetata cu faina. Am dat drumul la cuptor, ne-am asezat la gura sobei, la depanat povesti, iar painicile au mai crescut in tava vreo 20 de minute. Inainte de tratamentul final, le-am uns cu apa rece, le-am mai pus si flori in par, seminte de in si secara, si le-am azvarlit pe toare in cuptor, pentru urmatoarele 45 de minute. Apoi, curioase si sfioase, am deschis cuptorul si ce credeti ca am gasit? 6 painici calde, imbujorate si aromate, numai bune de incalzit trupul si mangaiat sufletul. Asa am invins noi frigul...Voi cum ati face? 

Dovlecei jucausi la cuptor

Argument: De ce jucausi? Asa incepe totul...ca o joaca :)

Parteneri de joaca: 

• 1 dovlecel plictisit, mai marisor
• 3 oua
• 2 linguri de faina
• pesmet
• 2 linguri ulei de masline
• condimente: sare, piper, praf de usturoi, seminte de in, mac

Regulile jocului: Am curatat dovlecelul si l-am feliat in joaca, asa, mai grosut, iar ca sa nu stea suparat, l-am pudrat cu sare. Apoi ne-am batut cu ouale, iar dansele cu un pic de sare, piper, praf de usturoi si uleiul de masline, ca intr-un carusel. Am invartit si 2 linguri de faina si 1 lingura de pesmet in compozitie, dupa care iar ne-am distrat cu dovlecelul. L-am scaldat in faina, apoi l-am imbracat in oul batut. Si pentru ca era putin extenuat, i-am pregatit si un patut intr-o tava de cuptor cu asternut de hartie cerata, ca sa-i tina de cald. In timp ce se pregatea de somn, invaluit de aroma de mac si seminte de in, am facut caldura in cuptor. Cuptorul nu s-a ofticat, ci l-a primit cu mare drag, la il legene, chiar si pentru aproximativ 45 de minute. Dar am stat cu ochii pe el, sa nu il infierbante prea tare. Si s-a trezit al nostru dovlecel, mai rumen si mai dornic de joaca ca niciodata, sclipind sub ochii nostri uluiti, ca tare mandru era de haina lui cea noua. Indrazniti sa priviti! Si nu uitati sa va jucati, copii mari si copii mici!

Motivation ;)

"Cuisine is both an art and a science: it is an art when it strives to bring about the realization of the true and the beautiful, called le Bon (the good) in the order of culinary ideas. As a science, it respects chemistry, physisc and natural history. Its axioms are called aphorisms, its theorems recipes, and its philosophy gastronomy."

Lucien Tendret (1825-1896)

:)

A venit primavara!